a asemui (third-person singular present asemuiește, past participle asemuit) 4th conj.
infinitive | a asemui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | asemuind | ||||||
past participle | asemuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | asemuiesc | asemuiești | asemuiește | asemuim | asemuiți | asemuiesc | |
imperfect | asemuiam | asemuiai | asemuia | asemuiam | asemuiați | asemuiau | |
simple perfect | asemuii | asemuiși | asemui | asemuirăm | asemuirăți | asemuiră | |
pluperfect | asemuisem | asemuiseși | asemuise | asemuiserăm | asemuiserăți | asemuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să asemuiesc | să asemuiești | să asemuiască | să asemuim | să asemuiți | să asemuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | asemuiește | asemuiți | |||||
negative | nu asemui | nu asemuiți |