ausculta
ausculta
ausculta
auscultā
ausculta
Borrowed from Latin auscultāre. Doublet of asculta, the inherited counterpart.
a ausculta (third-person singular present auscultă, past participle auscultat) 1st conj.
infinitive | a ausculta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | auscultând | ||||||
past participle | auscultat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | auscult | ausculți | auscultă | auscultăm | auscultați | auscultă | |
imperfect | auscultam | auscultai | ausculta | auscultam | auscultați | auscultau | |
simple perfect | auscultai | auscultași | auscultă | auscultarăm | auscultarăți | auscultară | |
pluperfect | auscultasem | auscultaseși | auscultase | auscultaserăm | auscultaserăți | auscultaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să auscult | să ausculți | să ausculte | să auscultăm | să auscultați | să ausculte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | auscultă | auscultați | |||||
negative | nu ausculta | nu auscultați |
ausculta