a aținti (third-person singular present ațintește, past participle ațintit) 4th conj.
infinitive | a aținti | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ațintind | ||||||
past participle | ațintit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ațintesc | ațintești | ațintește | ațintim | ațintiți | ațintesc | |
imperfect | aținteam | aținteai | ațintea | aținteam | aținteați | aținteau | |
simple perfect | ațintii | ațintiși | aținti | ațintirăm | ațintirăți | ațintiră | |
pluperfect | ațintisem | ațintiseși | ațintise | ațintiserăm | ațintiserăți | ațintiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ațintesc | să ațintești | să ațintească | să ațintim | să ațintiți | să ațintească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ațintește | ațintiți | |||||
negative | nu aținti | nu ațintiți |