a băciui (third-person singular present băciuiește, past participle băciuit) 4th conjugation
infinitive | a băciui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | băciuind | ||||||
past participle | băciuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | băciuiesc | băciuiești | băciuiește | băciuim | băciuiți | băciuiesc | |
imperfect | băciuiam | băciuiai | băciuia | băciuiam | băciuiați | băciuiau | |
simple perfect | băciuii | băciuiși | băciui | băciuirăm | băciuirăți | băciuiră | |
pluperfect | băciuisem | băciuiseși | băciuise | băciuiserăm | băciuiserăți | băciuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să băciuiesc | să băciuiești | să băciuiască | să băciuim | să băciuiți | să băciuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | băciuiește | băciuiți | |||||
negative | nu băciui | nu băciuiți |