From capiu.
a căpia (third-person singular present căpiază, past participle căpiat) 1st conj.
infinitive | a căpia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | căpiind | ||||||
past participle | căpiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | căpiez | căpiezi | căpiază | căpiem | căpiați | căpiază | |
imperfect | căpiam | căpiai | căpia | căpiam | căpiați | căpiau | |
simple perfect | căpiai | căpiași | căpie | căpiarăm | căpiarăți | căpiară | |
pluperfect | căpiasem | căpiaseși | căpiase | căpiaserăm | căpiaserăți | căpiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să căpiez | să căpiezi | să căpieze | să căpiem | să căpiați | să căpieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | căpiază | căpiați | |||||
negative | nu căpia | nu căpiați |