From cărunt.
a cărunți (third-person singular present cărunțește, past participle cărunțit) 4th conj.
infinitive | a cărunți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cărunțind | ||||||
past participle | cărunțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cărunțesc | cărunțești | cărunțește | cărunțim | cărunțiți | cărunțesc | |
imperfect | cărunțeam | cărunțeai | cărunțea | cărunțeam | cărunțeați | cărunțeau | |
simple perfect | cărunții | cărunțiși | cărunți | cărunțirăm | cărunțirăți | cărunțiră | |
pluperfect | cărunțisem | cărunțiseși | cărunțise | cărunțiserăm | cărunțiserăți | cărunțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cărunțesc | să cărunțești | să cărunțească | să cărunțim | să cărunțiți | să cărunțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cărunțește | cărunțiți | |||||
negative | nu cărunți | nu cărunțiți |