Borrowed from French cadencer.
a cadența (third-person singular present cadențează, past participle cadențat) 1st conj. (transitive, rare)
infinitive | a cadența | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cadențând | ||||||
past participle | cadențat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cadențez | cadențezi | cadențează | cadențăm | cadențați | cadențează | |
imperfect | cadențam | cadențai | cadența | cadențam | cadențați | cadențau | |
simple perfect | cadențai | cadențași | cadență | cadențarăm | cadențarăți | cadențară | |
pluperfect | cadențasem | cadențaseși | cadențase | cadențaserăm | cadențaserăți | cadențaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cadențez | să cadențezi | să cadențeze | să cadențăm | să cadențați | să cadențeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cadențează | cadențați | |||||
negative | nu cadența | nu cadențați |
cadența