calomnia
Borrowed from French calomnier, from Latin calumniari.
a calomnia (third-person singular present calomniează, past participle calomniat) 1st conj.
infinitive | a calomnia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | calomniind | ||||||
past participle | calomniat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | calomniez | calomniezi | calomniază | calomniem | calomniați | calomniază | |
imperfect | calomniam | calomniai | calomnia | calomniam | calomniați | calomniau | |
simple perfect | calomniai | calomniași | calomnie | calomniarăm | calomniarăți | calomniară | |
pluperfect | calomniasem | calomniaseși | calomniase | calomniaserăm | calomniaserăți | calomniaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să calomniez | să calomniezi | să calomnieze | să calomniem | să calomniați | să calomnieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | calomniază | calomniați | |||||
negative | nu calomnia | nu calomniați |