From cioban.
a ciobăni (third-person singular present ciobănește, past participle ciobănit) 4th conjugation
infinitive | a ciobăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ciobănind | ||||||
past participle | ciobănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ciobănesc | ciobănești | ciobănește | ciobănim | ciobăniți | ciobănesc | |
imperfect | ciobăneam | ciobăneai | ciobănea | ciobăneam | ciobăneați | ciobăneau | |
simple perfect | ciobănii | ciobăniși | ciobăni | ciobănirăm | ciobănirăți | ciobăniră | |
pluperfect | ciobănisem | ciobăniseși | ciobănise | ciobăniserăm | ciobăniserăți | ciobăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ciobănesc | să ciobănești | să ciobănească | să ciobănim | să ciobăniți | să ciobănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ciobănește | ciobăniți | |||||
negative | nu ciobăni | nu ciobăniți |