Probably from mânji, or possibly from Latin commingere, present active infinitive of commingō, or influenced by it.
a comânji (third-person singular present comânjește, past participle comânjit) 4th conj.
infinitive | a comânji | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | comânjind | ||||||
past participle | comânjit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | comânjesc | comânjești | comânjește | comânjim | comânjiți | comânjesc | |
imperfect | comânjeam | comânjeai | comânjea | comânjeam | comânjeați | comânjeau | |
simple perfect | comânjii | comânjiși | comânji | comânjirăm | comânjirăți | comânjiră | |
pluperfect | comânjisem | comânjiseși | comânjise | comânjiserăm | comânjiserăți | comânjiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să comânjesc | să comânjești | să comânjească | să comânjim | să comânjiți | să comânjească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | comânjește | comânjiți | |||||
negative | nu comânji | nu comânjiți |