a consfinți (third-person singular present consfințește, past participle consfințit) 4th conj.
infinitive | a consfinți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | consfințind | ||||||
past participle | consfințit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | consfințesc | consfințești | consfințește | consfințim | consfințiți | consfințesc | |
imperfect | consfințeam | consfințeai | consfințea | consfințeam | consfințeați | consfințeau | |
simple perfect | consfinții | consfințiși | consfinți | consfințirăm | consfințirăți | consfințiră | |
pluperfect | consfințisem | consfințiseși | consfințise | consfințiserăm | consfințiserăți | consfințiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să consfințesc | să consfințești | să consfințească | să consfințim | să consfințiți | să consfințească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | consfințește | consfințiți | |||||
negative | nu consfinți | nu consfințiți |