coperi
Inherited from Late Latin coperīre, from Latin cooperīre, present active infinitive of cooperiō.
a coperi (third-person singular present coperă, past participle coperit) 4th conj.
infinitive | a coperi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | coperind | ||||||
past participle | coperit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | copăr | coperi | coperă | coperim | coperiți | coperă | |
imperfect | copeream | copereai | coperea | copeream | copereați | copereau | |
simple perfect | coperii | coperiși | coperi | coperirăm | coperirăți | coperiră | |
pluperfect | coperisem | coperiseși | coperise | coperiserăm | coperiserăți | coperiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să copăr | să coperi | să copere | să coperim | să coperiți | să copere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | copere | coperiți | |||||
negative | nu coperi | nu coperiți |