a croncăi (third-person singular present croncăiește, past participle croncăit) 4th conj.
infinitive | a croncăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | croncăind | ||||||
past participle | croncăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | croncăiesc | croncăiești | croncăiește | croncăim | croncăiți | croncăiesc | |
imperfect | croncăiam | croncăiai | croncăia | croncăiam | croncăiați | croncăiau | |
simple perfect | croncăii | croncăiși | croncăi | croncăirăm | croncăirăți | croncăiră | |
pluperfect | croncăisem | croncăiseși | croncăise | croncăiserăm | croncăiserăți | croncăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să croncăiesc | să croncăiești | să croncăiască | să croncăim | să croncăiți | să croncăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | croncăiește | croncăiți | |||||
negative | nu croncăi | nu croncăiți |