From cucurigu.
a cucuriga (third-person singular present cucurigă, past participle cucurigat) 1st conjugation
infinitive | a cucuriga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cucurigând | ||||||
past participle | cucurigat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cucurig | cucurigi | cucurigă | cucurigăm | cucurigați | cucurigă | |
imperfect | cucurigam | cucurigai | cucuriga | cucurigam | cucurigați | cucurigau | |
simple perfect | cucurigai | cucurigași | cucurigă | cucurigarăm | cucurigarăți | cucurigară | |
pluperfect | cucurigasem | cucurigaseși | cucurigase | cucurigaserăm | cucurigaserăți | cucurigaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cucurig | să cucurigi | să cucurige | să cucurigăm | să cucurigați | să cucurige | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cucurigă | cucurigați | |||||
negative | nu cucuriga | nu cucurigați |