a cucurigi (third-person singular present cucurigește, past participle cucurigit) 4th conjugation
infinitive | a cucurigi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cucurigind | ||||||
past participle | cucurigit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cucurigesc | cucurigești | cucurigește | cucurigim | cucurigiți | cucurigesc | |
imperfect | cucurigeam | cucurigeai | cucurigea | cucurigeam | cucurigeați | cucurigeau | |
simple perfect | cucurigii | cucurigiși | cucurigi | cucurigirăm | cucurigirăți | cucurigiră | |
pluperfect | cucurigisem | cucurigiseși | cucurigise | cucurigiserăm | cucurigiserăți | cucurigiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cucurigesc | să cucurigești | să cucurigească | să cucurigim | să cucurigiți | să cucurigească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cucurigește | cucurigiți | |||||
negative | nu cucurigi | nu cucurigiți |