Probably an internal derivative of frânge with the prefix cu-, or possibly from a Vulgar Latin *confrangere, from Latin confringere.
a cufrânge (third-person singular present cufrânge, past participle cufrânt) 3rd conj.
infinitive | a cufrânge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cufrângând | ||||||
past participle | cufrânt | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cufrâng | cufrângi | cufrânge | cufrângem | cufrângeți | cufrâng | |
imperfect | cufrângeam | cufrângeai | cufrângea | cufrângeam | cufrângeați | cufrângeau | |
simple perfect | cufrânsei | cufrânseși | cufrânse | cufrânserăm | cufrânserăți | cufrânseră | |
pluperfect | cufrânsesem | cufrânseseși | cufrânsese | cufrânseserăm | cufrânseserăți | cufrânseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cufrâng | să cufrângi | să cufrângă | să cufrângem | să cufrângeți | să cufrângă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cufrânge | cufrângeți | |||||
negative | nu cufrânge | nu cufrângeți |