From cuib.
a cuiba (third-person singular present cuibează, past participle cuibat) 1st conj.
infinitive | a cuiba | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cuibând | ||||||
past participle | cuibat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cuib | cuibi | cuibă | cuibăm | cuibați | cuibă | |
imperfect | cuibam | cuibai | cuiba | cuibam | cuibați | cuibau | |
simple perfect | cuibai | cuibași | cuibă | cuibarăm | cuibarăți | cuibară | |
pluperfect | cuibasem | cuibaseși | cuibase | cuibaserăm | cuibaserăți | cuibaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cuib | să cuibi | să cuibe | să cuibăm | să cuibați | să cuibe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cuibă | cuibați | |||||
negative | nu cuiba | nu cuibați |