a cuibări (third-person singular present cuibărește, past participle cuibărit) 4th conjugation
infinitive | a cuibări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cuibărind | ||||||
past participle | cuibărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cuibăresc | cuibărești | cuibărește | cuibărim | cuibăriți | cuibăresc | |
imperfect | cuibăream | cuibăreai | cuibărea | cuibăream | cuibăreați | cuibăreau | |
simple perfect | cuibării | cuibăriși | cuibări | cuibărirăm | cuibărirăți | cuibăriră | |
pluperfect | cuibărisem | cuibăriseși | cuibărise | cuibăriserăm | cuibăriserăți | cuibăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cuibăresc | să cuibărești | să cuibărească | să cuibărim | să cuibăriți | să cuibărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cuibărește | cuibăriți | |||||
negative | nu cuibări | nu cuibăriți |