a cuminica (third-person singular present cuminică, past participle cuminicat) 1st conj.
infinitive | a cuminica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cuminicând | ||||||
past participle | cuminicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cuminic | cuminici | cuminică | cuminicăm | cuminicați | cuminică | |
imperfect | cuminicam | cuminicai | cuminica | cuminicam | cuminicați | cuminicau | |
simple perfect | cuminicai | cuminicași | cuminică | cuminicarăm | cuminicarăți | cuminicară | |
pluperfect | cuminicasem | cuminicaseși | cuminicase | cuminicaserăm | cuminicaserăți | cuminicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cuminic | să cuminici | să cuminice | să cuminicăm | să cuminicați | să cuminice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cuminică | cuminicați | |||||
negative | nu cuminica | nu cuminicați |