From a Vulgar Latin root *comminicāre, from Latin communicāre, present active infinitive of communicō. Doublet of the borrowed comunica.
a cumineca (third-person singular present cuminecă, past participle cuminecat) 1st conj.
infinitive | a cumineca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cuminecând | ||||||
past participle | cuminecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cuminec | cumineci | cuminecă | cuminecăm | cuminecați | cuminecă | |
imperfect | cuminecam | cuminecai | cumineca | cuminecam | cuminecați | cuminecau | |
simple perfect | cuminecai | cuminecași | cuminecă | cuminecarăm | cuminecarăți | cuminecară | |
pluperfect | cuminecasem | cuminecaseși | cuminecase | cuminecaserăm | cuminecaserăți | cuminecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cuminec | să cumineci | să cuminece | să cuminecăm | să cuminecați | să cuminece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cuminecă | cuminecați | |||||
negative | nu cumineca | nu cuminecați |