Borrowed from Hungarian kapni.
a căpui (third-person singular present căpuiește, past participle căpuit) 4th conj.
infinitive | a căpui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | căpuind | ||||||
past participle | căpuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | căpuiesc | căpuiești | căpuiește | căpuim | căpuiți | căpuiesc | |
imperfect | căpuiam | căpuiai | căpuia | căpuiam | căpuiați | căpuiau | |
simple perfect | căpuii | căpuiși | căpui | căpuirăm | căpuirăți | căpuiră | |
pluperfect | căpuisem | căpuiseși | căpuise | căpuiserăm | căpuiserăți | căpuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să căpuiesc | să căpuiești | să căpuiască | să căpuim | să căpuiți | să căpuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | căpuiește | căpuiți | |||||
negative | nu căpui | nu căpuiți |