debilita
debilita f
debilita
dēbilitā
debilita
Borrowed from French débiliter, from Latin debilitare.
a debilita (third-person singular present debilitează, past participle debilitat) 1st conj.
infinitive | a debilita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | debilitând | ||||||
past participle | debilitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | debilitez | debilitezi | debilitează | debilităm | debilitați | debilitează | |
imperfect | debilitam | debilitai | debilita | debilitam | debilitați | debilitau | |
simple perfect | debilitai | debilitași | debilită | debilitarăm | debilitarăți | debilitară | |
pluperfect | debilitasem | debilitaseși | debilitase | debilitaserăm | debilitaserăți | debilitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să debilitez | să debilitezi | să debiliteze | să debilităm | să debilitați | să debiliteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | debilitează | debilitați | |||||
negative | nu debilita | nu debilitați |
debilita