Borrowed from French décoloniser. By surface analysis, de- + coloniza.
a decoloniza (third-person singular present decolonizează, past participle decolonizat) 1st conj.
infinitive | a decoloniza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decolonizând | ||||||
past participle | decolonizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decolonizez | decolonizezi | decolonizează | decolonizăm | decolonizați | decolonizează | |
imperfect | decolonizam | decolonizai | decoloniza | decolonizam | decolonizați | decolonizau | |
simple perfect | decolonizai | decolonizași | decoloniză | decolonizarăm | decolonizarăți | decolonizară | |
pluperfect | decolonizasem | decolonizaseși | decolonizase | decolonizaserăm | decolonizaserăți | decolonizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decolonizez | să decolonizezi | să decolonizeze | să decolonizăm | să decolonizați | să decolonizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decolonizează | decolonizați | |||||
negative | nu decoloniza | nu decolonizați |