deflora
deflora
Borrowed from French déflorer.
a deflora (third-person singular present deflorează, past participle deflorat) 1st conj.
infinitive | a deflora | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deflorând | ||||||
past participle | deflorat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deflorez | deflorezi | deflorează | deflorăm | deflorați | deflorează | |
imperfect | defloram | deflorai | deflora | defloram | deflorați | deflorau | |
simple perfect | deflorai | deflorași | defloră | deflorarăm | deflorarăți | deflorară | |
pluperfect | deflorasem | defloraseși | deflorase | defloraserăm | defloraserăți | defloraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deflorez | să deflorezi | să defloreze | să deflorăm | să deflorați | să defloreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deflorează | deflorați | |||||
negative | nu deflora | nu deflorați |
deflora