From Latin dejecta (“things which have been cast away”), neuter plural of dejectus, past participle of dejicio (“I cast away”).
dejecta pl (plural only)
dējecta
dējectā
From dejecție.
a dejecta (third-person singular present dejectează, past participle dejectat) 1st conjugation
infinitive | a dejecta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dejectând | ||||||
past participle | dejectat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dejectez | dejectezi | dejectează | dejectăm | dejectați | dejectează | |
imperfect | dejectam | dejectai | dejecta | dejectam | dejectați | dejectau | |
simple perfect | dejectai | dejectași | dejectă | dejectarăm | dejectarăți | dejectară | |
pluperfect | dejectasem | dejectaseși | dejectase | dejectaserăm | dejectaserăți | dejectaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dejectez | să dejectezi | să dejecteze | să dejectăm | să dejectați | să dejecteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dejectează | dejectați | |||||
negative | nu dejecta | nu dejectați |