From de- + multiplica. Calque of French démultiplier.
a demultiplica (third-person singular present demultiplică, past participle demultiplicat) 1st conj.
infinitive | a demultiplica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | demultiplicând | ||||||
past participle | demultiplicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | demultiplic | demultiplici | demultiplică | demultiplicăm | demultiplicați | demultiplică | |
imperfect | demultiplicam | demultiplicai | demultiplica | demultiplicam | demultiplicați | demultiplicau | |
simple perfect | demultiplicai | demultiplicași | demultiplică | demultiplicarăm | demultiplicarăți | demultiplicară | |
pluperfect | demultiplicasem | demultiplicaseși | demultiplicase | demultiplicaserăm | demultiplicaserăți | demultiplicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să demultiplic | să demultiplici | să demultiplice | să demultiplicăm | să demultiplicați | să demultiplice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | demultiplică | demultiplicați | |||||
negative | nu demultiplica | nu demultiplicați |