a dereteca (third-person singular present deretecă, past participle deretecat) 1st conjugation
infinitive | a dereteca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deretecând | ||||||
past participle | deretecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deretec | dereteci | deretecă | deretecăm | deretecați | deretecă | |
imperfect | deretecam | deretecai | dereteca | deretecam | deretecați | deretecau | |
simple perfect | deretecai | deretecași | deretecă | deretecarăm | deretecarăți | deretecară | |
pluperfect | deretecasem | deretecaseși | deretecase | deretecaserăm | deretecaserăți | deretecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deretec | să dereteci | să deretece | să deretecăm | să deretecați | să deretece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deretecă | deretecați | |||||
negative | nu dereteca | nu deretecați |