Borrowed from French dérouter.
a deruta (third-person singular present derutează, past participle derutat) 1st conj.
infinitive | a deruta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | derutând | ||||||
past participle | derutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | derutez | derutezi | derutează | derutăm | derutați | derutează | |
imperfect | derutam | derutai | deruta | derutam | derutați | derutau | |
simple perfect | derutai | derutași | derută | derutarăm | derutarăți | derutară | |
pluperfect | derutasem | derutaseși | derutase | derutaserăm | derutaserăți | derutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să derutez | să derutezi | să deruteze | să derutăm | să derutați | să deruteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | derutează | derutați | |||||
negative | nu deruta | nu derutați |