a derăteca (third-person singular present derătecă, past participle derătecat) 1st conj.
infinitive | a derăteca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | derătecând | ||||||
past participle | derătecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | derătec | derăteci | derătecă | derătecăm | derătecați | derătecă | |
imperfect | derătecam | derătecai | derăteca | derătecam | derătecați | derătecau | |
simple perfect | derătecai | derătecași | derătecă | derătecarăm | derătecarăți | derătecară | |
pluperfect | derătecasem | derătecaseși | derătecase | derătecaserăm | derătecaserăți | derătecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să derătec | să derăteci | să derătece | să derătecăm | să derătecați | să derătece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | derătecă | derătecați | |||||
negative | nu derăteca | nu derătecați |