a descolăci (third-person singular present descolăcește, past participle descolăcit) 4th conj.
infinitive | a descolăci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descolăcind | ||||||
past participle | descolăcit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descolăcesc | descolăcești | descolăcește | descolăcim | descolăciți | descolăcesc | |
imperfect | descolăceam | descolăceai | descolăcea | descolăceam | descolăceați | descolăceau | |
simple perfect | descolăcii | descolăciși | descolăci | descolăcirăm | descolăcirăți | descolăciră | |
pluperfect | descolăcisem | descolăciseși | descolăcise | descolăciserăm | descolăciserăți | descolăciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descolăcesc | să descolăcești | să descolăcească | să descolăcim | să descolăciți | să descolăcească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descolăcește | descolăciți | |||||
negative | nu descolăci | nu descolăciți |