a descomplecta (third-person singular present descomplectează, past participle descomplectat) 1st conj.
infinitive | a descomplecta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descomplectând | ||||||
past participle | descomplectat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descomplectez | descomplectezi | descomplectează | descomplectăm | descomplectați | descomplectează | |
imperfect | descomplectam | descomplectai | descomplecta | descomplectam | descomplectați | descomplectau | |
simple perfect | descomplectai | descomplectași | descomplectă | descomplectarăm | descomplectarăți | descomplectară | |
pluperfect | descomplectasem | descomplectaseși | descomplectase | descomplectaserăm | descomplectaserăți | descomplectaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descomplectez | să descomplectezi | să descomplecteze | să descomplectăm | să descomplectați | să descomplecteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descomplectează | descomplectați | |||||
negative | nu descomplecta | nu descomplectați |