From desculț, or a variant of descălța; less likely from Latin disculciāre, but possibly influenced by it. Compare Friulian discolçâ, Sardinian iscultzare, iscurtare, iscrutzai.
a desculța (third-person singular present desculță, past participle desculțat) 1st conj.
infinitive | a desculța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desculțând | ||||||
past participle | desculțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desculț | desculți | desculță | desculțăm | desculțați | desculță | |
imperfect | desculțam | desculțai | desculța | desculțam | desculțați | desculțau | |
simple perfect | desculțai | desculțași | desculță | desculțarăm | desculțarăți | desculțară | |
pluperfect | desculțasem | desculțaseși | desculțase | desculțaserăm | desculțaserăți | desculțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desculț | să desculți | să desculțe | să desculțăm | să desculțați | să desculțe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desculță | desculțați | |||||
negative | nu desculța | nu desculțați |