a descălica (third-person singular present descalică, past participle descălicat) 1st conj.
infinitive | a descălica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descălicând | ||||||
past participle | descălicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descălic | descălici | descălică | descălicăm | descălicați | descălică | |
imperfect | descălicam | descălicai | descălica | descălicam | descălicați | descălicau | |
simple perfect | descălicai | descălicași | descălică | descălicarăm | descălicarăți | descălicară | |
pluperfect | descălicasem | descălicaseși | descălicase | descălicaserăm | descălicaserăți | descălicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descălic | să descălici | să descălice | să descălicăm | să descălicați | să descălice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descălică | descălicați | |||||
negative | nu descălica | nu descălicați |