Inherited from Vulgar Latin *discaballicāre, from dis- + Late Latin caballicāre, from Latin caballus (“horse”). Compare Aromanian discalic, discãlicari or Albanian shkalkoj. Sense 2 may have been influenced by a migratory or nomadic Central Asian people that entered lands occupied by Romanians, as a similar meaning of choosing a place to set up and live temporarily exists in some Turanian cultures for the term 'dismount'[1]
a descăleca (third-person singular present descalecă, past participle descălecat) 1st conjugation
infinitive | a descăleca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descălecând | ||||||
past participle | descălecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descalec | descaleci | descalecă | descălecăm | descălecați | descalecă | |
imperfect | descălecam | descălecai | descăleca | descălecam | descălecați | descălecau | |
simple perfect | descălecai | descălecași | descălecă | descălecarăm | descălecarăți | descălecară | |
pluperfect | descălecasem | descălecaseși | descălecase | descălecaserăm | descălecaserăți | descălecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descalec | să descaleci | să descalece | să descălecăm | să descălecați | să descalece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descalecă | descălecați | |||||
negative | nu descăleca | nu descălecați |