a desdoi (third-person singular present desdoaie, past participle desdoit) 4th conj.
infinitive | a desdoi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desdoind | ||||||
past participle | desdoit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desdoi | desdoi | desdoie | desdoim | desdoiți | desdoie | |
imperfect | desdoiam | desdoiai | desdoia | desdoiam | desdoiați | desdoiau | |
simple perfect | desdoii | desdoiși | desdoi | desdoirăm | desdoirăți | desdoiră | |
pluperfect | desdoisem | desdoiseși | desdoise | desdoiserăm | desdoiserăți | desdoiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desdoi | să desdoi | să desdoie | să desdoim | să desdoiți | să desdoie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desdoie | desdoiți | |||||
negative | nu desdoi | nu desdoiți |