a dezdoi (third-person singular present dezdoaie, past participle dezdoit) 4th conj.
infinitive | a dezdoi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezdoind | ||||||
past participle | dezdoit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezdoi | dezdoi | dezdoaie | dezdoim | dezdoiți | dezdoaie | |
imperfect | dezdoiam | dezdoiai | dezdoia | dezdoiam | dezdoiați | dezdoiau | |
simple perfect | dezdoii | dezdoiși | dezdoi | dezdoirăm | dezdoirăți | dezdoiră | |
pluperfect | dezdoisem | dezdoiseși | dezdoise | dezdoiserăm | dezdoiserăți | dezdoiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezdoi | să dezdoi | să dezdoaie | să dezdoim | să dezdoiți | să dezdoaie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezdoaie | dezdoiți | |||||
negative | nu dezdoi | nu dezdoiți |