Borrowed from French désigner, Latin designare, based on Romanian semn. Doublet of designa and desena.
a desemna (third-person singular present desemnează, past participle desemnat) 1st conjugation
infinitive | a desemna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desemnând | ||||||
past participle | desemnat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desemnez | desemnezi | desemnează | desemnăm | desemnați | desemnează | |
imperfect | desemnam | desemnai | desemna | desemnam | desemnați | desemnau | |
simple perfect | desemnai | desemnași | desemnă | desemnarăm | desemnarăți | desemnară | |
pluperfect | desemnasem | desemnaseși | desemnase | desemnaserăm | desemnaserăți | desemnaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desemnez | să desemnezi | să desemneze | să desemnăm | să desemnați | să desemneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desemnează | desemnați | |||||
negative | nu desemna | nu desemnați |