a desmăța (third-person singular present desmață, past participle desmățat) 1st conj.
infinitive | a desmăța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desmățând | ||||||
past participle | desmățat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desmăț | desmeți | desmață | desmățăm | desmățați | desmață | |
imperfect | desmățam | desmățai | desmăța | desmățam | desmățați | desmățau | |
simple perfect | desmățai | desmățași | desmăță | desmățarăm | desmățarăți | desmățară | |
pluperfect | desmățasem | desmățaseși | desmățase | desmățaserăm | desmățaserăți | desmățaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desmăț | să desmeți | să desmețe | să desmățăm | să desmățați | să desmețe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desmață | desmățați | |||||
negative | nu desmăța | nu desmățați |