a despoia (third-person singular present despoaie, past participle despoiat) 1st conj.
infinitive | a despoia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | despoind | ||||||
past participle | despoiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | despoi | despoi | despoaie | despoiem | despoiați | despoaie | |
imperfect | despoiam | despoiai | despoia | despoiam | despoiați | despoiau | |
simple perfect | despoiai | despoiași | despoie | despoiarăm | despoiarăți | despoiară | |
pluperfect | despoiasem | despoiaseși | despoiase | despoiaserăm | despoiaserăți | despoiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să despoi | să despoi | să despoaie | să despoiem | să despoiați | să despoaie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | despoaie | despoiați | |||||
negative | nu despoia | nu despoiați |