Inherited from Latin dēspoliāre, present active infinitive of dēspoliō.
a despuia (third-person singular present despoaie, past participle despuiat) 1st conj.
infinitive | a despuia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | despuind | ||||||
past participle | despuiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | despoi | despoi | despoaie | despuiem | despuiați | despoaie | |
imperfect | despuiam | despuiai | despuia | despuiam | despuiați | despuiau | |
simple perfect | despuiai | despuiași | despuie | despuiarăm | despuiarăți | despuiară | |
pluperfect | despuiasem | despuiaseși | despuiase | despuiaserăm | despuiaserăți | despuiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să despoi | să despoi | să despoaie | să despuiem | să despuiați | să despoaie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | despoaie | despuiați | |||||
negative | nu despuia | nu despuiați |