a destăinui (third-person singular present destăinuiește, past participle destăinuit) 4th conj.
infinitive | a destăinui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | destăinuind | ||||||
past participle | destăinuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | destăinuiesc | destăinuiești | destăinuiește | destăinuim | destăinuiți | destăinuiesc | |
imperfect | destăinuiam | destăinuiai | destăinuia | destăinuiam | destăinuiați | destăinuiau | |
simple perfect | destăinuii | destăinuiși | destăinui | destăinuirăm | destăinuirăți | destăinuiră | |
pluperfect | destăinuisem | destăinuiseși | destăinuise | destăinuiserăm | destăinuiserăți | destăinuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să destăinuiesc | să destăinuiești | să destăinuiască | să destăinuim | să destăinuiți | să destăinuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | destăinuiește | destăinuiți | |||||
negative | nu destăinui | nu destăinuiți |