Unknown. Possibly a relatively modern word due to the presence of the intervocalic 'b' and lack of attestation in older texts, perhaps borrowed from Italian (s)traballare. Other theories include a Vulgar Latin root *disterebellāre, or from a derivative of *traballāre, but both are unlikely. Has also been noted in a rare regional form străbăla. [1]
a destrăbăla (third-person singular present destrăbălează, past participle destrăbălat) 1st conjugation
| infinitive | a destrăbăla | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | destrăbălând | ||||||
| past participle | destrăbălat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | destrăbălez | destrăbălezi | destrăbălează | destrăbălăm | destrăbălați | destrăbălează | |
| imperfect | destrăbălam | destrăbălai | destrăbăla | destrăbălam | destrăbălați | destrăbălau | |
| simple perfect | destrăbălai | destrăbălași | destrăbălă | destrăbălarăm | destrăbălarăți | destrăbălară | |
| pluperfect | destrăbălasem | destrăbălaseși | destrăbălase | destrăbălaserăm | destrăbălaserăți | destrăbălaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să destrăbălez | să destrăbălezi | să destrăbăleze | să destrăbălăm | să destrăbălați | să destrăbăleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | destrăbălează | destrăbălați | |||||
| negative | nu destrăbăla | nu destrăbălați | |||||