Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *dismantāre, from mantāre, intensive of Latin maneō, or from *dismentāre, from mens, mentis.
a dezmânta (third-person singular present dezmântă, past participle dezmântat) 1st conjugation
infinitive | a dezmânta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezmântând | ||||||
past participle | dezmântat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezmânt | dezmânți | dezmântă | dezmântăm | dezmântați | dezmântă | |
imperfect | dezmântam | dezmântai | dezmânta | dezmântam | dezmântați | dezmântau | |
simple perfect | dezmântai | dezmântași | dezmântă | dezmântarăm | dezmântarăți | dezmântară | |
pluperfect | dezmântasem | dezmântaseși | dezmântase | dezmântaserăm | dezmântaserăți | dezmântaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezmânt | să dezmânți | să dezmânte | să dezmântăm | să dezmântați | să dezmânte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezmântă | dezmântați | |||||
negative | nu dezmânta | nu dezmântați |