a deznădăjdui (third-person singular present deznădăjduiește, past participle deznădăjduit) 4th conj.
infinitive | a deznădăjdui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deznădăjduind | ||||||
past participle | deznădăjduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deznădăjduiesc | deznădăjduiești | deznădăjduiește | deznădăjduim | deznădăjduiți | deznădăjduiesc | |
imperfect | deznădăjduiam | deznădăjduiai | deznădăjduia | deznădăjduiam | deznădăjduiați | deznădăjduiau | |
simple perfect | deznădăjduii | deznădăjduiși | deznădăjdui | deznădăjduirăm | deznădăjduirăți | deznădăjduiră | |
pluperfect | deznădăjduisem | deznădăjduiseși | deznădăjduise | deznădăjduiserăm | deznădăjduiserăți | deznădăjduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deznădăjduiesc | să deznădăjduiești | să deznădăjduiască | să deznădăjduim | să deznădăjduiți | să deznădăjduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deznădăjduiește | deznădăjduiți | |||||
negative | nu deznădăjdui | nu deznădăjduiți |