From dez- + învinovăți.
a dezvinovăți (third-person singular present dezvinovățește, past participle dezvinovățit) 4th conj.
infinitive | a dezvinovăți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dezvinovățind | ||||||
past participle | dezvinovățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dezvinovățesc | dezvinovățești | dezvinovățește | dezvinovățim | dezvinovățiți | dezvinovățesc | |
imperfect | dezvinovățeam | dezvinovățeai | dezvinovățea | dezvinovățeam | dezvinovățeați | dezvinovățeau | |
simple perfect | dezvinovății | dezvinovățiși | dezvinovăți | dezvinovățirăm | dezvinovățirăți | dezvinovățiră | |
pluperfect | dezvinovățisem | dezvinovățiseși | dezvinovățise | dezvinovățiserăm | dezvinovățiserăți | dezvinovățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dezvinovățesc | să dezvinovățești | să dezvinovățească | să dezvinovățim | să dezvinovățiți | să dezvinovățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dezvinovățește | dezvinovățiți | |||||
negative | nu dezvinovăți | nu dezvinovățiți |