a drăcui (third-person singular present drăcuiește, past participle drăcuit) 4th conj.
infinitive | a drăcui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | drăcuind | ||||||
past participle | drăcuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | drăcuiesc | drăcuiești | drăcuiește | drăcuim | drăcuiți | drăcuiesc | |
imperfect | drăcuiam | drăcuiai | drăcuia | drăcuiam | drăcuiați | drăcuiau | |
simple perfect | drăcuii | drăcuiși | drăcui | drăcuirăm | drăcuirăți | drăcuiră | |
pluperfect | drăcuisem | drăcuiseși | drăcuise | drăcuiserăm | drăcuiserăți | drăcuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să drăcuiesc | să drăcuiești | să drăcuiască | să drăcuim | să drăcuiți | să drăcuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | drăcuiește | drăcuiți | |||||
negative | nu drăcui | nu drăcuiți |