Borrowed from Old Church Slavonic дворити (dvoriti), from Proto-Slavic *dvoriti, from *dvorъ (“court”). Compare Serbo-Croatian dvoriti.
a dvori (third-person singular present dvorește, past participle dvorit) 4th conj.
infinitive | a dvori | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dvorind | ||||||
past participle | dvorit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dvoresc | dvorești | dvorește | dvorim | dvoriți | dvoresc | |
imperfect | dvoream | dvoreai | dvorea | dvoream | dvoreați | dvoreau | |
simple perfect | dvorii | dvoriși | dvori | dvorirăm | dvorirăți | dvoriră | |
pluperfect | dvorisem | dvoriseși | dvorise | dvoriserăm | dvoriserăți | dvoriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dvoresc | să dvorești | să dvorească | să dvorim | să dvoriți | să dvorească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dvorește | dvoriți | |||||
negative | nu dvori | nu dvoriți |