Inherited from Vulgar Latin *dērāmāre, from Latin rāmus (“branch”). Compare Italian diramare, Dalmatian dramur, Old French deramer, Spanish and Portuguese derramar; compare also Albanian dërmoj.
a dărâma (third-person singular present dărâmă, past participle dărâmat) 1st conj.
infinitive | a dărâma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dărâmând | ||||||
past participle | dărâmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dărâm | dărâmi | dărâmă | dărâmăm | dărâmați | dărâmă | |
imperfect | dărâmam | dărâmai | dărâma | dărâmam | dărâmați | dărâmau | |
simple perfect | dărâmai | dărâmași | dărâmă | dărâmarăm | dărâmarăți | dărâmară | |
pluperfect | dărâmasem | dărâmaseși | dărâmase | dărâmaserăm | dărâmaserăți | dărâmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dărâm | să dărâmi | să dărâme | să dărâmăm | să dărâmați | să dărâme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dărâmă | dărâmați | |||||
negative | nu dărâma | nu dărâmați |