execra
Borrowed from French exécrer, from Latin execrari.
a execra (third-person singular present execrează, past participle execrat) 1st conj.
infinitive | a execra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | execrând | ||||||
past participle | execrat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | execrez | execrezi | execrează | execrăm | execrați | execrează | |
imperfect | execram | execrai | execra | execram | execrați | execrau | |
simple perfect | execrai | execrași | execră | execrarăm | execrarăți | execrară | |
pluperfect | execrasem | execraseși | execrase | execraserăm | execraserăți | execraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să execrez | să execrezi | să execreze | să execrăm | să execrați | să execreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | execrează | execrați | |||||
negative | nu execra | nu execrați |
execra