exulta
exulta
exultā
exulta
Borrowed from French exulter, from Latin exsultare.
a exulta (third-person singular present exultă, past participle exultat) 1st conj.
infinitive | a exulta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | exultând | ||||||
past participle | exultat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | exult | exulți | exultă | exultăm | exultați | exultă | |
imperfect | exultam | exultai | exulta | exultam | exultați | exultau | |
simple perfect | exultai | exultași | exultă | exultarăm | exultarăți | exultară | |
pluperfect | exultasem | exultaseși | exultase | exultaserăm | exultaserăți | exultaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să exult | să exulți | să exulte | să exultăm | să exultați | să exulte | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | exultă | exultați | |||||
negative | nu exulta | nu exultați |
exulta